21 mai 2022

Raliul Bucovinei

Ediția a XI-a, 17 – 18 iunie

BUCOVINA – ȚINUT DE POVESTE

4 min read

Județul Suceava face parte din Regiunea de dezvoltare Nord-Est, cea mai mare regiune sub aspectul numărului de locuitori și a suprafeței deținute. Beneficiind de o bogată tradiție istorică, culturală și spirituală, județul îmbină în mod armonios tradiționalul cu modernul și trecutul cu prezentul, potențialul acestuia putând fi folosit pentru dezvoltarea infrastructurii, a zonelor rurale, a turismului și a resurselor umane.

Mănăstirile pictate, ouăle încondeiate, portul popular, bucătăria tradițională și tradițiile folclorice, precum și ornamentele astronomice bucovinene care se regăsesc pe casele din Bucovina, constituie comori de patrimoniu românesc.

Bucovina a constituit nucleul Țării Moldovei în secolele XIV-XVI, aici fiind situate vechile capitale domnești Siret și Suceava și unele dintre cele mai importante mănăstiri ctitorite de voievozii din dinastia Mușatinilor (Putna, Voroneț, Sucevița, Moldovița sau Humor).

Pe aici treceau drumurile comerciale spre Polonia și nordul Transilvaniei și tot aici activa una dintre cele mai vechi și bogate eparhii ale Bisericii Ortodoxe din Moldova, Episcopia de Rădăuți.

Istoria Bucovinei ca entitate distinctă începe în anul 1774, odată cu anexarea celei mai mari părți a ținuturilor Cernăuți și Suceava și a fostelor ocoale, devenite ținuturi, Câmpulung – Cernăuți (sau Câmpulung Rusesc) și Câmpulung – Suceava, de către Imperiul Habsburgic.

În hărțile secolului al XVIII-lea, toponimul „Bucovina” (Bukowina Wald, Bois de Bukawina etc.) desemna zona împădurită aflată la nord-est de Cernăuți, între Sadagura și Hotin. Ulterior, în timpul administrației austriece, numele a ajuns să fie folosit pentru întregul teritoriu moldovenesc alipit.

Din martie 1849, Bucovina devine provincie autonomă cu statut special, depinzând direct de coroana imperială austriacă. Bucovina era împărţită în două ţinuturi – Suceava şi Cernăuţi. Oraşul Suceava era reşedinţa ţinutului cu acelaşi nume, cuprinzând mai multe ocoale

Unirea Bucovinei cu România a creat cadrul naţional propice dezvoltării mai rapide a societăţii româneşti contemporane şi din acest punct de vedere se poate aprecia că unirea din 1918 a deschis şi un nou capitol în istoria ţinuturilor Sucevei.

În ajunul celui de-al doilea război mondial, oraşul Suceava era mai mult un centru negustoresc, unde se făcea schimbul produselor din zona de munte şi de câmpie, industria oraşului fiind reprezentată doar de două mori, o fabrică de mezeluri, o mică fabrică de zahăr, una de vopsele minerale, o presă de ulei, două tăbăcării şi mai multe ateliere meşteşugăreşti.

După cel de-al doilea război mondial, Suceava cunoaşte o dezvoltare economico-socială, la început ca regiune cuprinzând şi zona Botoşani, apoi ca judeţ din anul 1968 (fără judeţul Botoşani), astfel că în partea de nord-est a oraşului, pe malul Sucevei şi în vest, în zona Şcheia, s-au concentrat cele mai importante obiective industriale ce prelucrau materii prime din această parte a ţării (fabrici de hârtie, de prelucrare a lemnului, piese de schimb pentru maşini şi utilaje, sticlărie, industrie alimentară, industrie uşoară).

Județul este cunoscut ca o zonă de excelență pentru cultura cartofului, pomicultură, în special măr, fiind renumit pentru murăturile din bazinul Milişăuţi – Iaslovăţ, dar și pentru partea zootehnică din zona montană.

În domeniul culturii, judeţul Suceava se remarcă prin tradiţii, obiceiuri, monumente de o certă originalitate bazate şi pe evoluţia cultural-spirituală de o reală autenticitate din zonă. Mănăstirile Voroneţ, Putna, Suceviţa, Dragomirna și Humor, precum şi Cetatea de Scaun a Sucevei, Hanul Domnesc impresionează prin elementele de arhitectură sau prin pictura interioară şi exterioară, prin colorit. De asemenea, trebuie menţionate aici cele 8 biserici pictate care au fost incluse de UNESCO printre capodoperele de artă ale lumii:

  • Biserica “Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul” de la Arbore;
  • Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” Mănăstirii Humor;
  • Biserica cu hramul „Buna Vestire” a Mănăstirii Moldovița;
  • Biserica “Sfânta Cruce” de la Pătrăuți;
  • Biserica „Sfântul Nicolae” a Mănăstirii Probota;
  • Biserica „Sfântul Gheorghe” din municipiul Suceava;
  • Biserica Sfântul Gheorghe a Mănăstirii Voroneț;
  • Biserica „Învierii” a Mănăstirii Sucevița.

Un rol important în viaţa culturală îl au instituţiile de cultură, pe raza judeţului existând 29 de muzee și colecții publice. De remarcat este Muzeul Național al Bucovinei, Muzeul Satului Bucovinean, Muzeul de Ştiinţele Naturii din Suceava, Galeria Oamenilor de Seamă, Muzeul de Artă „Ion Irimescu” şi Muzeul Apelor „Mihai Băcescu” din Fălticeni, Muzeul de Ştiinţele Naturii şi Cinegetică și Muzeul Etnografic din Vatra Dornei, Muzeul „Arta Lemnului” din Câmpulung Moldovenesc, Muzeul Etnografic „Tehnici populare bucovinene” din Rădăuţi, Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina Gura Humorului, Centrul de ceramică neagră de la Marginea, precum şi muzeele mănăstirilor Putna, Suceviţa, Moldoviţa și Dragomirna. Alături de acestea sunt casele memoriale Nicolae Labiş, Ciprian Porumbescu, Ion Irimescu, Simion Florea Marian, Eusebiu Camilar, ce constituie o bogată zestre literară, etnografică şi muzicală precum şi principalele atracţii turistice ale judeţului.

Pe tot cuprinsul judeţului Suceava, dar mai ales în zona Bucovinei se pot practica o multitudine de forme de turism: turismul itinerant cu valenţe culturale, turismul balnear, turismul rural, ecoturismul, turismul de tranzit, turismul pentru vânătoare şi pescuit, turismul pentru echitaţie, turismul pentru sporturile de iarnă, turismul de congrese şi reuniuni, turismul de odihnă, recreere şi agrement.

You may have missed